EPOCA MEDIEVALA

Localitatea Dofteana este una dintre cele mai vechi asezari moldovenesti, existând înca înainte de formarea statului medieval al Moldovei. Pentru a întelege cât mai bine cum si când s-a facut prima atestare documentara a localitatii trebuie cunoscute evenimentele istorice din vremea respectiva.
A stfel au existat cu mult înainte structuri prestatale, diferentieri sociale precum si o competitie pentru controlul drumurilor comerciale din spatiu carpato - pontic. De asemenea, a fost influenta permanenta a Ungariei, Poloniei si a coardelor tataresti. Nu întâmplator au fost construite în acea perioada si câteva biserici catolice în Moldova.
Reconstituire evenimentelor care au condus la afirmarea de sine statatoare a noului stat este mult îngreunata de putinatatea izvoarelor ce pot fi utilizate, între acestea doua documente emise de cancelaria regelui Ludovic.
Primul act introduce în discutie pe cel de al doilea Dragos, fiul lui Gyula, remarcat pentru slujbe, între care „ reasezarea tarii noastre a Moldovei potrivit iscusitei sale vrednicii”.
În al doilea act se acorda lui Balc, fiul lui Sas, care a adus nemasurate servicii în folosul coroanei, mosiile si satele lui Bogdan din Cuhea si ale fiilor acestuia. Cei dintâi se reîntorc în Maramures în vreme ce deposedatii au plecat pe ascuns si „ în tara moldoveneasca uneltesc sa o pastreze spre paguba regelui”.
Cronica lui Ioan de Târnave exprima concentrat împrejurarile: „ adunându-si românii sai din aceasta regiune( Maramures), Bogdan a trecut pe ascuns în Å¢ara Moldovei, supusa Coroanei regatului Ungariei(…). Si desi a fost atacat deseori de armatele aceluiasi rege, totusi crescând marele numar al românilor locuitori în acea tara ea s-a transformat în stat”.
Dragos din Maramures , supusul maghiarilor, a participat alaturi de acestia la o campanie antitatara la est de Carpati. Tatarii au fost alungati departe spre rasarit. Pentru a preîntâmpina noi incursiuni de prada ale tatarilor, regele maghiar a hotarât sa înfiinteze o marca de aparare  a regatului pe valea râului Moldova. Resedinta acestei provincii era la Baia, iar în fruntea ei a fost numit voievodul român Dragos.
O vestita legenda istoriseste ca Dragos, umblând dupa vânat de fiare salbatice, în fruntea cetei sale, a dat peste o caprioara. Alergau cu totii, calareti si câini, dupa salbaticiune, însa în partea cealalta a muntelui, i-au pierdut urma. Dragos a dat de-o fetiscana care cânta si culegea flori. Minunata fecioara îl povatuieste sa coboare pe pamânturile românesti din lunca Siretului, pentru a scapa populatia crestina de urgia tatarilor. Pentru a câstiga încrederea românilor, trebuie sa omoare bourul cel fioros. Ascultând sfatul fetei Dragos a dat s-o prinda de mijloc, dar copilita s-a facut nevazuta, ca-n poveste. Voinicul maramuresean întelese ca ea fusese un înger trimis de Dumnezeu. Mai la vale, pe malul unui râu de munte, voinicul a ucis bourul salbatic, cu buzduganul, iar ostenii au înfipt capul bourului în vârf de sulite si l-au aratat românilor din acel tinut, cum îl sfatuise fata pe viteaz.
Descalecând pe acel plai, Dragos le-a devenit voievod si i-a învins pe tatari. Iar tara întemeiata a numit-o Moldova, dupa numele catelusei sale credincioase Molda, care pierise la vânatoare.
Bogdan era stapânul unui cnezat pe Valea Viseului si avea resedinta la Cuhea. El s-a opus încercarilor de organizare a comitatului de catre maghiari si a pierderii vechilor libertati de care beneficiau românii. Consolidarea statului s-a facut în timpul urmasilor imediati. Bogdan venise din Maramures spre batrânete, cu o sotie si ea în vârsta, Maria, catolica poloneza. Fiul lor Latcu n-a avut copii si atunci spita a continuat prin Margareta Musata, fiica lui Bogdan Voda.
Roman I Musat(1391-1394) a înlaturat ultimele rezistente tatare si a desavârsit unificarea teritoriala. Într-un hrisov din 30 martie 1392 se intitula voievod „ care stapâneste Tara Moldovei, din munte pâna la mare „.
Alexandru cel Bun( 1400-1432), fiul lui Roman I Musat a desavârsit organizarea politica si administrativa a Moldovei. La 25 martie 1400 depune juramânt omagial regelui Poloniei. I-a ajutat pe poloni în luptele cu cavalerii teutoni, a sprijinit dezvoltare comertului intern si extern , acordând privilegii negustorilor. Domnia sa a însemnat pentru Moldova o perioada de liniste, pace si prosperitate economica.
În lucrarea  „Cu palosul” de Radu Rosetti, se desprinde prima mentiune documentara de existenta de pe vremea Descalecatului lui Bogdan Voda(1359). Locuitorii satului erau tarani liberi, traind în obstii, necunoscând stapânirea feudala. Se ocupau cu agricultura, pastoritul si apicultura.
Dupa Dimitrie Cantemir, satele cuprinse în cotul de sud – est al Carpatilor Rasariteni erau un fel de tinuturi autonome, care si dupa întemeierea statului au continuat sa se bucure de libertate stramoseasca.
Odata cu venirea voievodului român Bogdan, însotit de vitejii lui maramureseni, locuitorii satului având în fruntea lor pe preotul Å¢ifrea, s-au alaturat ca si alti moldoveni împotriva feudalitatii maghiare si a tatarilor.Familii cu numele Å¢ifrea sunt si astazi destul de numeroase în Dofteana.
Din date precise se poate spune ca satul Dofteana îsi are obârsia în vechiul sat Bratulesti, care se întindea la începutul secolului al XIV-lea pe coastele dealurilor Deluceanu si Mascasului din fata statiei C.F.R Dofteana, unde se mai pot vedea urmele pietrelor macinate de vreme ale mormintelor vechiului cimitir.
Din povestirile stramosesti se stie ca acest sat ar fi fost pustiit de tatari într-o noapte de Pasti, ca biserica satului ar fi fost arsa, iar o parte din locuitori, care au mai scapat, au fugit în munti luînd-o în doua directii diferite, pe Valea Uzului si pe Valea Doftenii. Dupa trecerea prigoanei tatare, locuitorii satului au coborât iarasi la vale, schimbându-si asezarea. Cei de pe Valea Uzului creeaza satul Darmanesti, dupa numele conducatorului lor Darman, iar cei de pe Valea Doftenii formeaza satul Dofteana, dupa numele apei.
Primul document de atestare a localitatii Dofteana este datat 8 septembrie 1436, în care se mentioneaza: „… din mila lui dumnezeu noi, Ilie Voievod, domn al Å¢arii Moldovei si fratele domniei mele, Stefan Voievod(… fii lui Alexandru cel Bun)… facem cunoscut cu aceasta carte a noastra… ca aceasta adevarata sluga a noastra pan Balea Plopescul, a slujit iar astazi ne slujeste noua, l-am miluit cu deosebita noastra mila si i-am dat în tara noastra Moldova patru sate: pe Tazlau… pe Trotus… si Dohtana… Iar pentru mai mare întarire a tuturor celor mai sus scrise am poruncit slugii si logofatului nostru credincios pan Dinis, sa scrie si sa atârne pecetea noastra la aceasta carte… A scris Zancea Diac, la Suceava în anul 6944(1436) septembrie 8”.
Prima mentiune despre existenta petrolului în aceasta zona a Moldovei apare într-un document din 4 octombrie 1440 dat de Ilie si Stefan Voda, fiii lui Alexandru cel Bun.
Un alt document este din 21 septembrie 1486 de la Suceava care consemneaza faptul ca Stefan cel Mare întareste lui Ioan Ulan a treia parte din satul Dohtana de pe Trotus, vândut acestuia de catre Cerna, fiica lui Balea Plopescu pentru 70 de zloti tataresti.
Denumirea localitatii Dohtana vine de la ocupatia oamenilor care preparau din coaja de mesteacan, de la locul numit astazi Duhotar, o unsoare numita dohot, pe care oamenii o foloseau la ungerea osiilor de lemn la carute, iar mai târziu aceasta unsoare era folosita de cizmari.
Initial bazele satului au fost puse pe valea inferioara a Doftenii, dovada o face biserica veche care este astazi cimitir. Cu timpul ca urmare a cresterii populatiei el s-a întins în susul apei si a afluentilor ei principali Seaca si Doftenita( Stefan- Voda) , dând nastere satelor respective. Apoi populatia a cuprins si partea stânga a Trotusului, constituind la început catune, dezvoltate în cele din urma în adevarate sate: Larga dupa numele pârâului largii, afluent al Trotusului si Cucuieti, dupa numele dealului Ousorul sau Cucuietul, situat în spatele satului. Satul Bogata de pe partea dreapta a Trotusului la o distanta de 4 km. sud –est de Dofteana s-a alipit comunei dupa 1800, având o origine comuna cu Poieni si Mosoare, cartiere ale orasului Tg.Ocna.