Skip to content Skip to left sidebar Skip to footer

Castelul Ghica de la Dofteana

Situat în arealul Văii Trotușului, Castelul Ghica de la Dofteana face parte din imobilele deținute de familia Ghika, alături de Palatul de la Comănești.
Castelul de la Dofteana a fost construit în stil romantic la sfârşitul secolului al XIX-lea, cu rolul bine definit de castel de vânătoare.
Domeniul în sine era renumit în epocă pentru veritabilele partide de vânătoare şi recoltare de trofee, fauna fiind asigurată de apropierea de muntele Nemira şi de apa Trotuşului.

În 1887 Neculai N. Ghika pune să se ridice pe domeniu o locuinţă administrativă cu parter şi etaj denumită, impropriu, hulubărie. La scurt timp după, proprietarul angajează un arhitect italian pentru a-i realiza planurile și începe a aduce materiale de construcție și meșteri din străinătate în acest scop. Castelul este folosit ca reședință de vară/vacanță pentru familia Ghika.

În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, între 1941-1944, în castel a fost stabilit Comandamentul Wehrmachtului. După întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste, castelul este devastat de armata sovietică similar cu palatele de la Comănești și Dărmănești.

Naționalizarea domeniului se realizează în două etape. O dată în 1945, imediat după război, prin aplicarea Reformei Agrare, iar în a doua etapă castelul și restul domeniului trec în proprietatea statului. Astfel refuncționalizat, fostul castel de vânătoare al lui Emil Ghika, urmașul lui Neculai Ghika, devine pe rând sediul unor instituții de stat ca: spital TBC, casă de copii, sanatoriu de reumatologie infantilă.

Fiecare etapă a contribuit la distrugerea şi degradarea castelului.

Deși inițial din cele 33 de camere ale clădirii câteva fuseseră sigilate cu bunuri mobile depozitate în ele, cu timpul acestea au dispărut, camerele revenind în uzul curent. Unele dintre bunuri au fost luate și folosite pentru transformarea Palatului Ghica din Comănești în Muzeu Etnografic.

După 1989, moștenitorii nu au intentat proces de retrocedare, domeniul rămânând până târziu în anii 2000 în proprietatea consiliului local. Din cauza costurilor imense de întreținere, imposibil de suportat de o simplă comună, castelul și domeniul au fost vândute.

În prezent castelul este proprietate privată, iar parcul poate fi închiriat pentru organizarea de evenimente. Domeniul e foarte frumos, cu lacul, arborii seculari şi multă verdeaţă…..şi castelul pe fundal.

Construcția are încă o structură solidă iar aspectul exterior este impresionant.

Demisolul este ridicat din blocuri masive de piatră iar pereții celorlalte două etaje sunt din cărămidă. Planșeele dintre demisol și parter și dintre parter și etaj sunt susținute de grinzi metalice masive. Pereții exteriori sunt finisați cu plăcuțe ceramice cu aspect de cărămidă roșie. Toate ferestrele și ușile exterioare sunt încadrate în „rame” masive de piatră frumos profilate și finisate.
Castelul are 4 nivele: demisol, parter, etaj și mansardă.

La demisol este crama – care este cu câteva trepte chiar mai jos.

La parter sunt două terase acoperite: una cu vedere spre spatele clădirii, cealaltă cu vedere laterală spre lac și poiana dintre. La etaj sunt două terase deschise și trei balcoane.
Holul central pe două nivele cu scară generoasă în forma de „U”, șemineul principal din granit și lambriurile și decorațiile din lemn de pe pereți și tavan sunt cele mai interesante dintre putinele elemente originale de decor/ funcționale din interior.
În turnul din stânga este o scară spirală din piatră(demisol) și lemn pentru toate cele 4 nivele ale clădirii.

Castelul și parcul ce îl înconjoară, fac parte din patrimoniul național de istorie și arhitectură.

Parcul palatului este înzestrat și cu un lac de 1800 mp.

Ultima actualizare: 10:40 | 30.11.2022

Sari la conținut