Obiective turistice

Barometrul natural Ochiul Huitorii din Dofteana, este reprezentat de o adâncitură într-un perete de sare, care atrage umezeala și previzionează modificările stării vremii. Barometrul funcționează astfel: când umezeala din aer creşte, pe stâncă apare o dâră de apă şi localnicii sunt siguri că va ploua.

Pensiunea Dofteana Park este construită pe fostul domeniu Ghica, trecut în proprietate privată în anul 2003.

Pensiunea a fost realizată prin renovarea, extinderea şi modernizarea vechii case de vânătoare ce datează din anul 1888, la ora actuală încă păstrând o serie de elemente originale ce aduc vizitatorului un iz din aerul acelor vremuri.

Domeniul pensiunii se întinde pe o suprafaţă de aproximativ 10ha aici vizitatorul având privilegiul de a se bucura de un frumos parc şi un lac de o frumuseţe deosebită, pline de tihnă şi culoare.

Cazarea se face în camere recent renovate, cu mobilier rustic, pe de o parte, dar şi cu facilităţi moderne menite a menţine oaspetelele într-o atmosferă relaxantă şi elegantă. Astfel, camerele dispun de telefon, televizor şi băi moderne.

Parcul Dendrologic din Dofteana este o colecție științifică dendrologico-silviculturală formată din peste 660 de specii și varietăți de arbori, înființată în anul 1908 și ce se întinde pe o suprafață de 24 ha. În prezent a ajuns a doua colecție silviculturală din România, după Arboretumul Simeria. Parcul, aflat în proprietatea Inspectoratului Silvic Județean Bacău, este inclus în arealul Nemirei, rezervație naturală declarată arie protejată în anul 2000 de către Academia Română.

Parcul a fost înființat în anul 1908 de silvicutorul Iuliu Moldovan, originar din Arad, ce lucrase înainte ca șef de ocol silvic în Slovacia si apoi ca inspector în inspecția de stat a Imperiului Austro-Ungar din Viena. Pentru că era un prieten al familiei Brătianu, Moldovan a venit împreună cu ei la Dofteana, unde brătienii au cumpărat teren, un fost izlaz ce aparținea domeniului Creditului Funciar Rural Dofteana și pădure și i-au asigurat silvicultorului fondurile necesare pentru constituirea unui parc dendrologic.

Iuliu Moldovan a adus semințe forestiere din America, Asia și Europa și a făcut ani de zile cercetări pe circa 3.000 de specii de arbori și arbuști. Multe dintre specii s-au aclimatizat foarte bine și constituie baza multor păduri din zonă. Silvicultorul a lucrat în parc până în 1936, anul în care s-a stins din viață.

Imediat după 23 august 1944 a avut loc prima mare distrugere a parcului, când sătenii, instigați de ruși, au distrus o bună parte din parc, clădirile existente și arhiva. În 1947 începe refacerea parcului și au continuat cercetarea speciilor forestiere.

Rezervația cu o suprafață totală de 36 ha, din care suprafața efectivă ocupată de colecție este de 24 ha, este deosebită prin arboretumul de rășinoase exotice ca: Pinus strobus; Pinus Jeffreyi Get B; Pinus ponderosa Lows; Pinus wollichiana A. B. Joks; Pinus banksiana; Pinus contorta; Larix decidua var. polonica; Larix koenupferi; Picea orientalis; Picea obovata; Thuja plicata; Pseudotsuga menziesii. În anii următori s-au plantat noi biogrupe de puieți: Cryptomeria Japonica, Juniperus virginiana, Thuja occidentalis, Carya Globra, Diospyros virginiana. Dintre acestea, sunt încă specii unice în țară și Europa.

În parc există în prezent solarii și pepiniere ce produc anual 300.000 de puieți pentru plantat în mai multe județe ale țării. De asemenea aici fac practică multe cadre de specialitate și elevi.

Rezervația se află în satul Hăghiac, Comuna Dofteana, Bacău, cu acces de pe drumul județean 116D ce se desprinde din drumul național DN12A, la circa 4 km de centrul comunei, spre Rezervația naturală Nemira.

Situat în arealul Văii Trotușului, Castelul Ghica de la Dofteana face parte din imobilele deținute de familia Ghika, alături de Palatul de la Comănești.
Castelul de la Dofteana a fost construit în stil romantic la sfârşitul secolului al XIX-lea, cu rolul bine definit de castel de vânătoare.
Domeniul în sine era renumit în epocă pentru veritabilele partide de vânătoare şi recoltare de trofee, fauna fiind asigurată de apropierea de muntele Nemira şi de apa Trotuşului.

În 1887 Neculai N. Ghika pune să se ridice pe domeniu o locuinţă administrativă cu parter şi etaj denumită, impropriu, hulubărie. La scurt timp după, proprietarul angajează un arhitect italian pentru a-i realiza planurile și începe a aduce materiale de construcție și meșteri din străinătate în acest scop. Castelul este folosit ca reședință de vară/vacanță pentru familia Ghika.

În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, între 1941-1944, în castel a fost stabilit Comandamentul Wehrmachtului. După întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste, castelul este devastat de armata sovietică similar cu palatele de la Comănești și Dărmănești.

Naționalizarea domeniului se realizează în două etape. O dată în 1945, imediat după război, prin aplicarea Reformei Agrare, iar în a doua etapă castelul și restul domeniului trec în proprietatea statului. Astfel refuncționalizat, fostul castel de vânătoare al lui Emil Ghika, urmașul lui Neculai Ghika, devine pe rând sediul unor instituții de stat ca: spital TBC, casă de copii, sanatoriu de reumatologie infantilă.

Fiecare etapă a contribuit la distrugerea şi degradarea castelului.

Deși inițial din cele 33 de camere ale clădirii câteva fuseseră sigilate cu bunuri mobile depozitate în ele, cu timpul acestea au dispărut, camerele revenind în uzul curent. Unele dintre bunuri au fost luate și folosite pentru transformarea Palatului Ghica din Comănești în Muzeu Etnografic.

După 1989, moștenitorii nu au intentat proces de retrocedare, domeniul rămânând până târziu în anii 2000 în proprietatea consiliului local. Din cauza costurilor imense de întreținere, imposibil de suportat de o simplă comună, castelul și domeniul au fost vândute.

În prezent castelul este proprietate privată, iar parcul poate fi închiriat pentru organizarea de evenimente. Domeniul e foarte frumos, cu lacul, arborii seculari şi multă verdeaţă…..şi castelul pe fundal.

Construcția are încă o structură solidă iar aspectul exterior este impresionant.

Demisolul este ridicat din blocuri masive de piatră iar pereții celorlalte două etaje sunt din cărămidă. Planșeele dintre demisol și parter și dintre parter și etaj sunt susținute de grinzi metalice masive. Pereții exteriori sunt finisați cu plăcuțe ceramice cu aspect de cărămidă roșie. Toate ferestrele și ușile exterioare sunt încadrate în „rame” masive de piatră frumos profilate și finisate.
Castelul are 4 nivele: demisol, parter, etaj și mansardă.

La demisol este crama – care este cu câteva trepte chiar mai jos.

La parter sunt două terase acoperite: una cu vedere spre spatele clădirii, cealaltă cu vedere laterală spre lac și poiana dintre. La etaj sunt două terase deschise și trei balcoane.
Holul central pe două nivele cu scară generoasă în forma de „U”, șemineul principal din granit și lambriurile și decorațiile din lemn de pe pereți și tavan sunt cele mai interesante dintre putinele elemente originale de decor/ funcționale din interior.
În turnul din stânga este o scară spirală din piatră(demisol) și lemn pentru toate cele 4 nivele ale clădirii.

Castelul și parcul ce îl înconjoară, fac parte din patrimoniul național de istorie și arhitectură.

Parcul palatului este înzestrat și cu un lac de 1800 mp.