CUVÂNT ÎNAINTE
Monografia comunei Dofteana s-a realizat cu prilejul împlinirii a 570 de ani de la prima atestare documentară a localității. Am încercat să abordăm acest subiect fără pretenția de a-l epuiza, lasând loc și altor puncte de vedere pe această temă.
Apoi ne-am gândit să prezentăm evenimentele care au avut loc pe plan local, în contextul celor desfășurate la nivel național.
De asemenea am încercat să punem accent pe recuperarea trecutului istoric și socio- cultural, pe impunerea imaginii personalităților născute, formate sau care și-au lașat amprenta asupra existenței pe aceste meleaguri.
Considerăm că o bună parte din energia noastră vine din trecut, de la strămoșii pe care merită să-i prețuim.
Localitatea Dofteana, binecuvântată de Dumnezeu este o vatră, un leagăn al copilăriei, un climat, o stare perpetuă de muncă și întelegere. Existența noastră nu este întâmplatoare, de aceea fiecare trebuie să-și asume rolul personal într-o lume ce poate fi mai dreaptă și mai bună prin făptuiri argumentate și cu suflarea culturii.
EPOCA MEDIEVALA
Localitatea Dofteana este una dintre cele mai vechi asezari moldovenesti, existând înca înainte de formarea statului medieval al Moldovei. Pentru a întelege cât mai bine cum si când s-a facut prima atestare documentara a localitatii trebuie cunoscute evenimentele istorice din vremea respectiva.
A stfel au existat cu mult înainte structuri prestatale, diferentieri sociale precum si o competitie pentru controlul drumurilor comerciale din spatiu carpato – pontic. De asemenea, a fost influenta permanenta a Ungariei, Poloniei si a coardelor tataresti. Nu întâmplator au fost construite în acea perioada si câteva biserici catolice în Moldova.
Reconstituire evenimentelor care au condus la afirmarea de sine statatoare a noului stat este mult îngreunata de putinatatea izvoarelor ce pot fi utilizate, între acestea doua documente emise de cancelaria regelui Ludovic.
Primul act introduce în discutie pe cel de al doilea Dragos, fiul lui Gyula, remarcat pentru slujbe, între care „ reasezarea tarii noastre a Moldovei potrivit iscusitei sale vrednicii”.
În al doilea act se acorda lui Balc, fiul lui Sas, care a adus nemasurate servicii în folosul coroanei, mosiile si satele lui Bogdan din Cuhea si ale fiilor acestuia. Cei dintâi se reîntorc în Maramures în vreme ce deposedatii au plecat pe ascuns si „ în tara moldoveneasca uneltesc sa o pastreze spre paguba regelui”.
Cronica lui Ioan de Târnave exprima concentrat împrejurarile: „ adunându-si românii sai din aceasta regiune( Maramures), Bogdan a trecut pe ascuns în Å¢ara Moldovei, supusa Coroanei regatului Ungariei(…). Si desi a fost atacat deseori de armatele aceluiasi rege, totusi crescând marele numar al românilor locuitori în acea tara ea s-a transformat în stat”.
Dragos din Maramures , supusul maghiarilor, a participat alaturi de acestia la o campanie antitatara la est de Carpati. Tatarii au fost alungati departe spre rasarit. Pentru a preîntâmpina noi incursiuni de prada ale tatarilor, regele maghiar a hotarât sa înfiinteze o marca de aparare a regatului pe valea râului Moldova. Resedinta acestei provincii era la Baia, iar în fruntea ei a fost numit voievodul român Dragos.
O vestita legenda istoriseste ca Dragos, umblând dupa vânat de fiare salbatice, în fruntea cetei sale, a dat peste o caprioara. Alergau cu totii, calareti si câini, dupa salbaticiune, însa în partea cealalta a muntelui, i-au pierdut urma. Dragos a dat de-o fetiscana care cânta si culegea flori. Minunata fecioara îl povatuieste sa coboare pe pamânturile românesti din lunca Siretului, pentru a scapa populatia crestina de urgia tatarilor. Pentru a câstiga încrederea românilor, trebuie sa omoare bourul cel fioros. Ascultând sfatul fetei Dragos a dat s-o prinda de mijloc, dar copilita s-a facut nevazuta, ca-n poveste. Voinicul maramuresean întelese ca ea fusese un înger trimis de Dumnezeu. Mai la vale, pe malul unui râu de munte, voinicul a ucis bourul salbatic, cu buzduganul, iar ostenii au înfipt capul bourului în vârf de sulite si l-au aratat românilor din acel tinut, cum îl sfatuise fata pe viteaz.
Descalecând pe acel plai, Dragos le-a devenit voievod si i-a învins pe tatari. Iar tara întemeiata a numit-o Moldova, dupa numele catelusei sale credincioase Molda, care pierise la vânatoare.
Bogdan era stapânul unui cnezat pe Valea Viseului si avea resedinta la Cuhea. El s-a opus încercarilor de organizare a comitatului de catre maghiari si a pierderii vechilor libertati de care beneficiau românii. Consolidarea statului s-a facut în timpul urmasilor imediati. Bogdan venise din Maramures spre batrânete, cu o sotie si ea în vârsta, Maria, catolica poloneza. Fiul lor Latcu n-a avut copii si atunci spita a continuat prin Margareta Musata, fiica lui Bogdan Voda.
Roman I Musat(1391-1394) a înlaturat ultimele rezistente tatare si a desavârsit unificarea teritoriala. Într-un hrisov din 30 martie 1392 se intitula voievod „ care stapâneste Tara Moldovei, din munte pâna la mare „.
Alexandru cel Bun( 1400-1432), fiul lui Roman I Musat a desavârsit organizarea politica si administrativa a Moldovei. La 25 martie 1400 depune juramânt omagial regelui Poloniei. I-a ajutat pe poloni în luptele cu cavalerii teutoni, a sprijinit dezvoltare comertului intern si extern , acordând privilegii negustorilor. Domnia sa a însemnat pentru Moldova o perioada de liniste, pace si prosperitate economica.
În lucrarea „Cu palosul” de Radu Rosetti, se desprinde prima mentiune documentara de existenta de pe vremea Descalecatului lui Bogdan Voda(1359). Locuitorii satului erau tarani liberi, traind în obstii, necunoscând stapânirea feudala. Se ocupau cu agricultura, pastoritul si apicultura.
Dupa Dimitrie Cantemir, satele cuprinse în cotul de sud – est al Carpatilor Rasariteni erau un fel de tinuturi autonome, care si dupa întemeierea statului au continuat sa se bucure de libertate stramoseasca.
Odata cu venirea voievodului român Bogdan, însotit de vitejii lui maramureseni, locuitorii satului având în fruntea lor pe preotul Å¢ifrea, s-au alaturat ca si alti moldoveni împotriva feudalitatii maghiare si a tatarilor.Familii cu numele Å¢ifrea sunt si astazi destul de numeroase în Dofteana.
Din date precise se poate spune ca satul Dofteana îsi are obârsia în vechiul sat Bratulesti, care se întindea la începutul secolului al XIV-lea pe coastele dealurilor Deluceanu si Mascasului din fata statiei C.F.R Dofteana, unde se mai pot vedea urmele pietrelor macinate de vreme ale mormintelor vechiului cimitir.
Din povestirile stramosesti se stie ca acest sat ar fi fost pustiit de tatari într-o noapte de Pasti, ca biserica satului ar fi fost arsa, iar o parte din locuitori, care au mai scapat, au fugit în munti luînd-o în doua directii diferite, pe Valea Uzului si pe Valea Doftenii. Dupa trecerea prigoanei tatare, locuitorii satului au coborât iarasi la vale, schimbându-si asezarea. Cei de pe Valea Uzului creeaza satul Darmanesti, dupa numele conducatorului lor Darman, iar cei de pe Valea Doftenii formeaza satul Dofteana, dupa numele apei.
Primul document de atestare a localitatii Dofteana este datat 8 septembrie 1436, în care se mentioneaza: „… din mila lui dumnezeu noi, Ilie Voievod, domn al Å¢arii Moldovei si fratele domniei mele, Stefan Voievod(… fii lui Alexandru cel Bun)… facem cunoscut cu aceasta carte a noastra… ca aceasta adevarata sluga a noastra pan Balea Plopescul, a slujit iar astazi ne slujeste noua, l-am miluit cu deosebita noastra mila si i-am dat în tara noastra Moldova patru sate: pe Tazlau… pe Trotus… si Dohtana… Iar pentru mai mare întarire a tuturor celor mai sus scrise am poruncit slugii si logofatului nostru credincios pan Dinis, sa scrie si sa atârne pecetea noastra la aceasta carte… A scris Zancea Diac, la Suceava în anul 6944(1436) septembrie 8”.
Prima mentiune despre existenta petrolului în aceasta zona a Moldovei apare într-un document din 4 octombrie 1440 dat de Ilie si Stefan Voda, fiii lui Alexandru cel Bun.
Un alt document este din 21 septembrie 1486 de la Suceava care consemneaza faptul ca Stefan cel Mare întareste lui Ioan Ulan a treia parte din satul Dohtana de pe Trotus, vândut acestuia de catre Cerna, fiica lui Balea Plopescu pentru 70 de zloti tataresti.
Denumirea localitatii Dohtana vine de la ocupatia oamenilor care preparau din coaja de mesteacan, de la locul numit astazi Duhotar, o unsoare numita dohot, pe care oamenii o foloseau la ungerea osiilor de lemn la carute, iar mai târziu aceasta unsoare era folosita de cizmari.
Initial bazele satului au fost puse pe valea inferioara a Doftenii, dovada o face biserica veche care este astazi cimitir. Cu timpul ca urmare a cresterii populatiei el s-a întins în susul apei si a afluentilor ei principali Seaca si Doftenita( Stefan- Voda) , dând nastere satelor respective. Apoi populatia a cuprins si partea stânga a Trotusului, constituind la început catune, dezvoltate în cele din urma în adevarate sate: Larga dupa numele pârâului largii, afluent al Trotusului si Cucuieti, dupa numele dealului Ousorul sau Cucuietul, situat în spatele satului. Satul Bogata de pe partea dreapta a Trotusului la o distanta de 4 km. sud –est de Dofteana s-a alipit comunei dupa 1800, având o origine comuna cu Poieni si Mosoare, cartiere ale orasului Tg.Ocna.
DE LA DOMNIE LA REGAT
La recensamântul populatiei Moldovei din 1772-1774 apar satele razesesti Dofteana si Larga.
Din Istoricul Bisericii Parohiale cu hramul „ Sfintii Voievozi” din satul Larga rezulta ca aceasta biserica a fost construita între anii 1804-1812 de preotul Lupu Vartolomei, în urma unei colecte efectuate în Basarabia. Un sprijin substantial a primit fericitul ctitor de la Mariuta si Costache Ghica, proprietarii mosiei Comanesti. „ Locuitorii satului sunt români în majoritate , de religie ortodoxa, iar restul de circa 4 familii sunt penticostali. Întrucât teren pentru agricultura este putin si de calitate inferioara, majoritatea locuitorilor sunt angajati în diferite industrii: petroliera, miniera, a lemnului, etc.”
În anul 1832 satele Dofteana, Larga si Cucuieti faceau parte din mosia vistiernicului Ghica. În acea perioada membrii familiilor Ghica si Bratianu erau reprezentati de frunte în viata politica si sociala.
Grigore Alexandru Ghica, domn al Moldovei(1849-1856) a dus o politica liberala si a contribuit la reorganizarea ostirii pamântene. A sprijinit miscarea unionista, a înfiintat scoli militare si a luat masuri pentru ameliorarea conditiilor de trai ale taranilor.
Este necesar sa prezentam mai pe larg unele evenimente istorice din acea perioada. În timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza(1859-1866) s-a dat Legea agrara prin care s-au împroprietarit peste 500 mii de tarani printre care si cei din localitatea Dofteana. De asemenea, s-a dat Legea instructiunii publice care a consfintit învatamântul primar obligatoriu si gratuit. Apoi a urmat domnitorul(1866-1881) si regele(1881-1914) Carol I, perioada în care România si-a câstigat independenta(1877).
În jurul anului 1856 existau în comuna o fabrica de cherestea cu aburi, ce apartinea lui Niculescu Miteanu si o fabrica de gaz unde se obtinea petrol lampant, utilizat la iluminarea strazilor. Exploatarea lemnului se facea la vremea respectiva în conditii foarte grele. Materialul lemnos era colectat de pe versanti si dirijat pe canale confectionate din cuscaie de lemn. Apoi era transportat la gatere si la fabrica cu ajutorul vagonetelor, care se deplasau pe o linie special amenajata, ale carei ruine se mai pot vedea si azi în unele locuri.
Prima scoala din comuna Dofteana a fost înfiintata în satul cu acelasi nume în anul 1864, cel dintâi învatator fiind Gheorghe Danilescu. În anul urmator din fondurile comunei s-a construit o cladire compusa din 3 camere, din care una era clasa iar celelalte locuinta directorului, cladire în care a functionat scoala pâna în anul 1923 când s-a inaugurat localul început în anul 1914.
La aceasta scoala au functionat cadre didactice care sau impus printr-o buna pregatire, initiativa deosebita. În procesele verbale încheiate cu prilejul examenelor din anii 1870-1890 sunt aprecieri favorabile privind activitatea desfasurata de învatatorul Ion Climescu. Un alt învatator care si-a desfasurat cea mai mare parte a activitatii didactice în aceasta scoala si-a contribuit mult la ridicarea prestigiului ei a fost Nicolae Verdes, autorul unui manual de geografie a judetului Bacau pentru ciclul primar si a unei monografii a scolii, tiparita în anul 1935. Din statisticele anului 1878 reiese ca localitatea Dofteana se afla compusa din cele patru catune: Haghiac, Cucuieti, Larga si Bogata aflate în proprietatea lui N.N. Ghica, cu o mosie de 12730 ha. Si Gh. N. Ghica cu o mosie de 9790 ha.
Din statisticele anului 1881 rezulta urmatoarele: în Dofteana existau 654 capete familii, 2848 suflete din care 1417 barbati si 1431 femei. Erau 640 case de locuit si 18 cârciumi. Stiau a citi si scrie un numar de 147 cetateni iar numarul nestiutorilor de carte era de 2701 cetateni.
Din datele extrase din Marele dictionar geografic al României, editia 1899-1900, de George Ioan Lehovari, general C.I. Bratianu si profesor universitar Grigore C. Tocilescu, cât si din Dictionarul geografic al judetului Bacau, de Ortensia Racovita, editia 1892, rezulta urmatoarele:” comuna Dofteana, plasa Trotus, apartine de mosia Comanesti ramasa mostenire de pe urma raposatului Aga Nicu Ghica, zona daruita acestuia de catre domnitorul Ghica, frate”. Aceasta mosie, în 1872 s-a împartit între mostenitori, multi la numar. Extinderea domeniilor a cuprins toate satele de pe Valea Trotusului, de la Palanca la Tg. Ocna, având ca centru Comanestiul, unde se gasesc si astazi registrele de stare civila ale doftenenilor din acel timp.
Viata spirituala este atestata si în perioada 1885-1888 când a fost construita biserica ortodoxa Adormirea Maicii Domnului, monument de arhitectura. Ctitorii acesteia au fost preotul paroh Ion Climescu (1870-1928) care a fost si învatator timp de 30 ani(1870-1900) si Ion Simionescu, cântaret bisericesc, fiu de preot si primar al comunei(1885-1902) ; (1907-1908).
Sfintirea bisericii s-a facut de catre protoiereul judetului, Theodor Athanasiu însotit de preoti, diaconi si multa lume, în ziua de 8 septembrie 1890. Pictura interioara a fost realizata dupa primele reparatii, între anii 1906-1907.
Din „Sinodicul Sfintei Biserici cu patronul Adormirea Maicii Domnului din parochia Dofteana, Plasa Muntele, Judetul Bacau” editat în 1907, dintr-o consemnare facuta în 1928 reies urmatoarele:
„Parohia Dofteana are 560 de capi de familie din satul Dofteana, cu sectiile Haghiacul si Bogata si ulitele Doftenita, Valea Câmpului si Saca. Pe Saca se afla si un numar de vreo 70-80 de case catolice, ce apartin de Parohia Catolica din Darmanesti. Biserica Parohiala Ortodoxa Dofteana face parte din Cercul Pastoral Comanesti. În satul si filiala Bogata se afla în constructie biserica ortodoxa cu patronul Sfintii Împarati Constantin si Elena, lucrarile fiind începute în 1927”.
Biserica veche din lemn cu patronul Cuvioasa Paraschiva a fost reconstruita între anii 1940-1944.
În timpul regelui Ferdinand I (1914-1927) a avut loc primul razboi mondial (1914-1918) si Unirea Transilvaniei cu România (1 decembrie 1918).
Dupa lupte grele în care românii au avut pierderi mari în Transilvania, Muntenia si Oltenia , generalul Eremia Grigorescu a câstigat lupta pentru trecatorile Moldovei. Sub lozinca:” Pe aici nu se trece!” românii au oprit patrunderea trupelor germane în aceasta parte a tarii si spre Rusia. În vara anului 1017 s-au desfasurat luptele de la Marasesti, Marasti, Oituz, cuprinzând apoi o mare parte a judetului Bacau, în special localitatile Onesti, Casin, Slanic-Moldova, Oituz, Ciresoaia, Dofteana, Valea Uzului si Trotusului pâna la Ghimes. Marturie au ramas gropile obuzelor de pe dealurile înconjuratoare, suferintele populatiei si monumentele ridicate în cinstea eroilor.
Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 a pus Europa în fata unui fapt împlinit, dar cu pretul unei mari jertfe: aproximativ 400mii de morti; 300mii raniti si 116mii prizonieri sau disparuti. Cu profunda emotie amintim câteva nume ale eroilor cazuti la datorie din comuna Dofteana:
– În 1916-1918: sg. Isachi Costache, cap. Chitigoi Ion, sold. Isachi Ion, Cambei Toader, sg. Diaconu Vasile, cap. Paisa Gheorghe si altii peste 50 la numar, evidentiati pe placile comemorative de pe fatada nordica a monumentului, ce va fi descris în continuare;
– În 1941-1944: sg. Amariutei Ion, Bratu Ion, Spoiala Petru, Serban Vasile, cap. Ardeleanu Vasile, Brescan Gheorghe, Hanganu Ion, Pascalin Mihai, Enache Avram si altii aproape 100, înscrisi pe fatada sudica a aceluiasi monument.
În perioada (1927-1930) România este condusa de un copil-rege, aflat sub un consiliu de regenta. Regele Mihai I, îi succede la tron bunicului sau Ferdinand I, deoarece initial tatal sau Carol al II lea renuntase la coroana regala datorita „ amorurilor „ sale. Mai târziu, nabadaiosul tata revine în tara si este proclamat rege(1930-1940). Abia dupa abdicarea si exilul parintelui sau, Mihai I redevine rege al României (1940-1947).
Dupa 23 ani de la terminarea primei conflagratii mondiale, România este fortata sa intre în al II lea razboi mondial, datorita acelorasi forte inamice care au încalcat drepturile legitime, juridice ale independentei, suveranitatii si integritatii statului national unitar român. Prin tratatele Molotov- Ribbentrop si Dictatul de la Viena din 1939-1940 s-au rapit teritorii din trupul tarii, populatie, bogatii naturale si cultural- stintifice.Astfel România a pierdut mai mult de 100mii km patrati si 7milioane de locuitori, reprezentând procentual 33% din populatia si suprafata tarii.
Ostasii români, printre care si multi cetateni din comuna Dofteana, au ajuns sa lupte la Nistru si Odesa, în Crimeia, Caucaz, la Cotul Donului si Stalingrad, pentru ca apoi, întorcându-se spre vest, sa treaca peste Carpati, prin Oarba de Mures, Oradea, Carei, Satu-Mare, Budapesta, Bratislava, peste Muntii Tatra, încheind razboiul acasa la cei care l-au provocat.
Multi dintre acesti eroi au fost distinsi cu diferite ordine si medalii.
LISTA PRIMARILOR COMUNEI DOFTEANA ÎNTRE ANII 1900-1946
1.ION SIMIONESCU 01.01.1900-12.03.1902
2.ION VARTOLOMEI 19.03.19O2-19.12.1902
3.NITA CAMBEI 28.12.1902-01.06.1903
4.ION VARTOLOMEI 24.08.1903-31.01.1904
5.CRACIUN ZAHARIA 16.05.1904-30.07.1906
6.NICOLAI VARTOLOMEI 30.09.1906-03.03.1907
7.ION SIMIONESCU 07.06.1907-29.06.1908
8.IANCU LAZARESCU 19.07.1908-21.02.1916
9.IOAN VARTOLOMEI 28.05.1916-28.10.1918
10.RADU LAZARESCU 30.10.1918-17.02.1919
11.COSTACHE CHITIGOI 08.06.1919-30.05.1920
12.VASILE LAZARESCU 03.06.1920-11.02.1922
13.COSTACHE CHITIGOI 11.02.1922-14.02.1926
14.VASILE LAZARESCU 29.05.1926-09.02.1929
15.ION ZAHARIA 21.04.1929-31.12.1933
16.VASILE LAZARESCU 19.01.1934-31.12.1937
17.CONTEA DAVID 23.01.1938-20.02.1938
18.POPESCU ANGHEL 26.02.1938-19.08.1938
19.SIMIONESCU DAVID 04.09.1938-31.12.1938
20.POPESCU ANGHEL 31.03.1939-06.11.1939
21.CAMBEI MIHAI 31.12.1939-28.07.1940
22.CONTEA DAVID 26.10.1940-31.12.1940
23.PAISA NITA 01.11.1941-31.01.1942
24.CAMBEI MIHAI 08.02.1942-24.10.1942
25.SERBAN ION 01.11.1942-31.12.1942
26.PASCALIN ION 12.04.1943-31.12.1943
27.HÂRBU AVRAM 01.O1.1945-30.12.1945
PERIOADA COMUNISTA
Aceasta etapa istorica începe cu instaurarea guvernului Petru Groza (1945), crearea Partidului Muncitoresc Român( partid unic, dupa modelul sovietic), abolirea monarhiei(1947) si desfiintarea proprietatii particulare pentru a se forma proprietatea de stat si cooperatista (1948- nationalizarea ; 1949-1969- colectivizarea agriculturii. Un loc aparte îl ocupa epoca Ceausescu (1965-1989).
Desigur, toate aceste evenimente istorice au cuprins întreaga viata economica, sociala si culturala a tarii, propagându-se pâna la nivelul tuturor localitatilor , deci cuprinzând inevitabil si comuna Dofteana.
Cu toate limitele si perioada comunista a adus economiei comunei o mare stabilitate prin locurile de munca ale doftenenilor în industria Vaii Trotusului.
Au fost consolidate diferite institutii locale si au aparut multe constructii cu caracter edilitar gospodaresc :
– În domeniul învatamântului si culturii , în anii 1950-1974 s-au ridicat în comuna 5 scoli noi, moderne si un camin cultural cu biblioteca comunala. Ulterior, caminul a trebuit sa fie demolat.
– Dispensarul comunal cu locuinta pentru medici.
– Postul de militie cu locuinte personale.
– Oficiul postal, dotat cu o centrala telefonica moderna, care a permis extinderea retelei de telefonie fixa în toate satele comunei.
– S-au turnat aproximativ 2 km covor astfaltic între satele Dofteana si Haghiac , pâna la Parcul dendrologic.
– În anul 1972, Institutul de Proiectare Judetean Bacau a elaborat prin proiectul numarul 66 „Schita de sistematizare a comunei Dofteana”, o lucrare ampla care cuprinde toti parametrii geografici, economici si socio-culturali de la vremea respectiva. Tot în acest proiect se gasesc si analizele compozitiei chimice ale apelor minerale din comuna, facute în anii 1951-1952.
LISTA PRIMARILOR COMUNEI DOFTEANA ÎNTRE ANII 1947-1989
28. VASILICA ION 27.09.1947-02.11.1947
29. GUTES ION 09.11.1947-31.12.1947
30. PADURET ION 04.10.1948-31.12.1948
31. DIACONU ELENA 24.07.1948-31.12.1948
32. DIACONU ION 16.05.1950-14.06.1951
33. GUSU NECULAI 14.06.1951-26.12.1951
34. CRACIUN CONSTANTIN 01.01.1952-30.12.1952
35. BALAS GHEORGHE 10.01.1953-10.01.1954
36. POPOVICI ION 15.01.1954-25.12.1954
37. PAMFIL ION 10.01.1955-30.04.1956
38. PETER COSTICA 20.05.195 -25.12.1957
39. PADURET VASILE 25.12.1957-30.09.1961
40. HANGANU NECULAI 10.11.1965-26.11.1973
41. MIHAI ION 29.11.1973-06.10.1979
42. TUTUIANU NECULAI 12.10.1979-23.12.1989
